Liana Matt McLernon/News Writer/CIDRAP/Jan.11.2021
Mai mult de ¾ ( 76,5% ) din 1 655 de pacienți COVID-19 cu simptomatologie, spitalizați în Wuhan, China, au raportat persistența a cel puțin 1 simptom la 6 luni de la externare. Cele mai comune simptome raportate au fost fatigabilitate și slăbiciune musculară (62,7% ), de asemenea insomnii ( 26,4% ), iar examenul obiectiv de rutină a decelat la unii pacienți afectarea pulmonară (34,1 %).
Alte simptome prezente la evaluarea din cadrul studiului au fost: febră moderată, disgeuzie, anosmie, palpitații sau căderea părului. De asemenea 22,2% din 1 617 pacienți evaluați psihologic / psihiatric au fost consemnați cu anxietate sau depresie.
Capacitatea pulmonară nerecuperată complet, anticorpii în scădere
Pacienții participanți la studiu au fost externați în intervalul 7 ianuarie -29 mai 2020 și au fost urmăriți în medie 186 de zile ( peste 6 luni ) din 16 iunie până în 3 septembrie.
Din cei 1733 de pacienți din cohortă, 1172 ( 67,6% ) au necesitat oxigenoterapie, 122 ( 7% ) au necesitat ventilație pulmonară sau proceduri similare și 76 ( 4,4% ) au fost admiși în unitățile de terapie intensivă ( cei excluși din studiu – dintr-un total de 2 469 de pacienți posibili- au fost pacienții care au decedat ( 1,3% ) sau prezentau boli psihice sau făceau parte din centre de îngrijire pentru vârstnici ).
Un subgrup de 390 de pacienți au necesitat investigații pulmonare și s-a observat pe baza investigațiilor efectuate, afectarea pulmonară la 21,7% dintre pacienții care nu au necesitat oxigen, 29,1% la cei care au necesitat oxigen și 55,8% la cei care au necesitat ventilare de orice fel sau o procedură similară. Cele mai frecvente modificări la CT toracic au fost modificările pulmonare interstițiale (opacități în sticlă mată) similare cu cele prezente în pneumoniile determinate de gripă sau SARS.
După infecție, plămânii au continuat să se regenereze. Zonele cu opacități pulmonare au scăzut între 25% până la 45% din momentul efectuării primelor investigații paraclinice pulmonare la internarea pacienților din studiu și până la reevaluarea lor, procentul variind în funcție de severitatea infecției.
Cu toate acestea, la mulți pacienți capacitatea pulmonară nu a fost recuperată complet și mai mult decât atât s-a observat că nivelul anticorpilor a început să scadă.
Nivelul anticorpilor a scăzut cu 52,5% la 94 de pacienți care au fost testați initial în faza de stare a bolii și apoi la reevaluare într-un interval de aproximativ 6 luni. De asemenea, mai mult de 90% din pacienți au avut teste pozitive pentru IgG-N si IgG-S și în domeniul de legare al receptorilor.
Alte reevaluări au arătat că 13% din 822 de pacienți cu investigații renale au avut alterări ale funcției rinichilor după externare.
390 de pacienți au făcut ecografie și la niciunul dintre aceștia nu s-a descoperit tromboza venoasă profundă la nivelul membrelor inferioare.
Necesitatea monitorizării ulterioare cât mai amănunțite
Este necesară o monitorizare ulterioară cât mai amănunțită a pacienților aflați în convalescență, dar din păcate acest tip de îngrijire este mai dificil de realizat în țările în curs de dezvoltare sau sărace. Acestă monitorizare ajută specialiștii pentru evaluarea eficacității intervențiilor terapeutice, pentru evitarea complicațiilor pe termen lung asupra țesuturilor și organelor pacienților COVID-19 și pentru evaluarea sechelelor lăsate de boală.